Se duce lumea…

 Mai merită de menţionat pe ziua de azi şi trecerea în nefiinţă a lui Florea Dumitrache, fotbalist considerat de multe voci cel mai bun atacant român din toate timpurile. Fostul mare atacant avea 59 de ani şi era de mai multă vreme în stare critică, internat în spital şi suferise un atac cerebral pe data de 5 aprilie.
Între noi fie vorba, îi cam plăcea băutura, fapt ce i-a grăbit probabil sfârşitul.Odihnească-se în pace.
Mai multe detalii….

Mare Iureş

 Am fost aseară la teatru, la Bulandra sau Bvlandra, uatever…că am fost eu aseară la teatru e mai mult decât neinteresant, eu vrând în câteva rânduri sa vă zic de piesă, cu un spirit neofit bineînţeles. Piesa la care am fost se numeşte “Henric al IV-lea” şi a fost pusă în scenă de Liviu Ciulei. Am ajuns în sală la câteva minute de la începerea spectacolului, ceea ce m-a pus în situaţia să nu înţeleg imediat ce se întâmplă pe scenă, spre ruşinea mea poate. Spectacolul lui Luigi Pirandello are o temă cel puţin interesantă, din punctul meu de vedere. Este vorba despre un tînăr care în urma unui accident de echitaţie ajunge să creadă că este Henric al IV-lea, personaj în care se costumase în ziua respectivă. Acţiunea piesei se petrece la 20 de ani de la nefericitul accident, într-un moment în care o serie de personaje mai mult sau mai puţin apropiate “Maiestăţii Sale” încearcă să îl re-aducă pe deja îmbătrânitul “Henric” cu picioarele pe pământ. Mai mult nu vă voi dezvălui pentru a nu strica farmecul unui spectacol impresionant, demn de vizionat.
       Cel mai probabil, piesa stă sub semnul personajului Henric, interpretat magistral ,din punctul meu de vedere, de către Marcel Iureş. Acesta întruchipează maiestuos personajul cu o evoluţie nebănuită, pornind de la un personaj calm, nebun, ironic şi terminând cu o serie de monologuri şi “vorbe de duh” a căror forţă interioară se îmbrăţişează perfect cu “forţa” personajului interpretat de Iureş. În finalul piesei, actorul devine el însuşi Henric al IV-lea, dominându-si auditoriul…”Henric al IV-lea” , o piesă bună, cu actori excelenţi şi un regizor potrivit, o piesă despre relaţiile nebuniei cu realitatea şi vice-versa, o piesă care pune în discuţie ideea de normal şi de normalitate.V-o recomand cu căldură!

Democratie impusa

      Sunt consternat şi din ce în ce mai scârbit de ceea ce se întamplă în ţara asta.Astăzi, pe la orele prânzului, Parlamentul României a decis cu o majoritate clară, suspendarea din funcţie a Preşedintelui Traian Băsescu. Propunerea venise în urmă cu câteva luni ca urmare a unor acuzaţii de încălcare a Constituţiei de către domnul Băsescu, acuzaţii respinse chiar de către decizia Curţii Constituţionale. Totuşi, ignorând această decizie, parlamentarii au decis să calce în picioare voturile a milioane de români. Probabil că majoritatea a fost speriată de iniţiativele dure anti-corupţie ale Administraţiei Prezidenţiale sau de “curăţenia” ce se întrevedea în clasa politică.Dar să analizăm partidele care au votat îmoptriva românilor.
1)PRM, un partid ce ar părea cu intenţii bune,doar de faţadă, condus de cel mai mare nebun al poporului, un om în al cărui sânge roşu sunt tatuate cu limba(scoasă din cur ceauşist) secera şi ciocanul. Un om în ale cărui reviste au fost facuţi “albie de porci” aproape toţi oamenii de vârf ai ţării (mamele lor curve, taţii puşcăriaşi, şamd.). Un om care a făcut la şedinţa parlamentară în care a fost prezentat raportul Tismăneanu un circ şi un tămbălău mai murdar decât cuvintele pe seama cărora şi-a făcut un nume. Un om care, la aceeşi şedinţă a îndrăznit să-i ameninţe pe ,probabil, cei mai eminenţi oameni de cultură ai ţării: Liiceanu, Patapievici, Pleşu.Un om de nimic.
2)PNL, partidul ce aduce ruşine propriului său nume istoric. Dacă ar vedea Vreun Brătianu ce se întâmplă în ograda liberalilor de astăzi, s-ar răsuci de câteva sute de ori în mormânt. PNL-ul de astăzi este un partid condus din umbră de oamenii pe care nici o justiţie neoarbă nu i-ar lăsa liberi pe stradă. “Patricienii” îl mânuiesc cu o deosebită migală pe fotomodelul pe două roţi Tăriceanu, un om trădat de caracterul său sociopat precum şi de expresia demonică a chipului. Un om care nu dă doi bani pe un popor, conducând un partid care şi-a dat afară omul care îl făcuse să renască din mizerie (Theodor Stolojan).
3)PC, partidul cu cel mai sugestiv nume, probabil că “R”-ul a picat la tipar. PC-ul este un partid fantomă şi va rămâne aşa. Ce poţi spune despre un partid în care al doilea om era , nu ştiu dacă mai este, George Copos.Ce dracu ştie Copos despre politică….Dar să revenim, PC-ul este ceea ce numim “o curvă politică”, un partid care a pierdut alegerile din 2004 dar care s-a dat de partea puterii, avidă de aceasta. Pc-ul ajunge intr-un fel sau altul în parlamentele şi guvernele ultimilor ani deşi probabil că nu a avut niciodata mai mult de 4-5%. Ce să mai zic despre Dan Voiculescu, un comunist “înrăit”, folosind acest cuvânt cu ambele sale sensuri, un activist penibil, un “om” care stă la baza teoriilor conform cărora media controlează percepţia generală. Din fericire, în cazul său, teoria nu a fost demonstrată, el fiind, dincolo de apariţiile televizate zilnice pe posturile sale, o persoana “non-grata” pentru societatea civilă. Sunt sigur totuşi că Felix motanul îşî va petrece măcar vreo 6 vieţi la puşcărie.Numai bine!
4)Ultimul, dar bineînţeles nu cel din urmă, PSD-ul, partidul care nu poate concepe că a furat tot ce se putea fura din ţărişoara asta a noastră. Inventatorul sintagmei “baron local” nu se dă bătut. Cu o paiaţă pe post de preşedinte, Mircea Geoană, un om pentru care aveam tot respectul până acum caţiva ani, partidul este marioneta controlată a “bunicuţei” Ion Iliescu. Venerabilul nu vrea să stea locului, gândindu-se probabil să acţioneze cât mai repede, până la următoarea înfăţişare in dosarele mineriadelor, unde, cu o justiţie corectă, nu îl văd prea bine.Profitând de naivitatea oamenilor din mediul rural şi de “slăbiciunea de înger” a multor “urbani”, ciuma roşie a PSD-ului se extinde din nou, după ce fusese diminuată considerabil în urmă cu doi ani.
În concluzie, Traian Băsescu a fost suspendat pentru că nu a vrut să se implice în jocurile politice şi a vrut să facă ceva mai bun pentru ţara noastră.Numai pentru faptul că a fost primul preşedinte care a denunţat crimele comunismului asupra poporului român, domnul Băsescu are asigurat votul meu. Deşi e posibil să piardă lupta cu “scursurile” democraţiei, nu pot să nu cred că Traian Băsescu nu a fost sau nu este cea mai bună alegere în momentul de faţă. Nu pot înţelege persoanele care îl aclamau acum doi ani şi acum sunt cei mai înverşunaţi împotriva sa.Ce credeau, că va veni Băsescu să le pună carne în frigidere.Înţelegeţi ,oameni buni, nu se mai poate cu lenea, trebuie muncă dacă vrem să trăim bine!
Nu mă înţelegeţi greşit, nu sunt un fanatic, sunt doar un om care poate să pună în balanţă lucrurile bune şi lucrurile mai puţin bune din activitatea unui om politic.Din punctul ăsta de vedere, pentru Băse, Respect!!!

pitic pitic

 ma intreb daca piticii se indragostesc intre ei pt ca se plac sau doar ca un compromis datorat faptului ca nu ar putea avea o relatie cu o persoana normala.adica, un pitic o vede frumoasa pe pitica lui sau se minte singur?…..