Iar mi-am călcat pe cuvânt/onoare şi am fost în vamă….În afara faptului ca m-am simţit ok per total, au fost câteva “elemente”,care m-au determinat sa scriu acest post. Pe primul loc în topul nesimţirii/prostiei/ignoranţei, ca de obicei, CFR-ul, companie ce nu-şi va pierde locul fruntaş în viitorul apropiat (10-20 de ani). În primul rând, de vreun an încoace, CFR-ul ne duce la mare în “mare” viteză, în sensul că orice tren face cel puţin 5ore din Bucureşti în Constanţa, spun cel puţin deoarece nu am mai mers de câţiva ani buni la mare cu un tren care să ajungă la destinaţie la ora specificată pe bilet. Da, ei vor spune că asta se întâmplă deoarece se lucrează pe linii şi ne ameninţă că după ce se vor termina aceste lucrări, vom ajunge la mare în “cel mult 2 ore!!!”….să fim serioşi. Pe lângă acest aspect, ştiut de ceva vreme, intervin altele, şi altele… De exemplu, începând cu acest weekend, s-au introdus 2 trenuri accelerate, Bucureşti Nord-Mangalia şi retur, cu climatizare…uau, climatizare, se găndeşte românaşul de rând, “drumul către mare va fi o delectare”, ha ha, asta dacă nu ştie ce înseamnă acea climatizare, şi anume, o manetuţă pe culoar, la care are acces oricine, şi care face ca pe tren să nu fie niciodată o temperatură relaxantă, ci numai fluctuaţii cald-rece, mai mult decăt dificil de suportat.Ultima realizare (ultima pe care o abordez în textul de faţă) a inteligenţei colective ce dăinuieîn cadrul Companiei Naţionale o constituie faptul că în trenul cu care am călătorit aseară, unul dintre splendidele vagoane avea căte 2 oameni pe loc, în sensul că doamnele de la casele de bilete dăduseră 2 bilete pe acelaşi loc, dar nu oricum…. Să vă explic, existau bilete inscripţionate cu vagonul1bis şi bilete cu vagonul 2bis, toate bune şi frumoase, în afară de faptul că nu exista un vagon 1bis în componenţa trenului, oamenii ce posedau bilete cu 1bis fiind îndreptaţi spre locurile corespondente din 2bis, deci, cine a urcat mai repede a stat jos, cine nu, a privit de sus oamenii chinuindu-se să doarmă pe scaunele de burete-plastic.Mă opresc aici cu trenurile şi continui cu altele. În primul rând, am avut proasta inspiraţie să ajungem în staţiune fără să avem cazare. Căutând la 8 dimineaţa într-o sâmbătă răcoroasă un loc de dormit şi oscilând între preţuri de 50-70 lei, am găsit până la urmă o casă din chirpici, cu 70 de lei “camera”. Am folosit ghilimele pentru că e greu să numeşti cameră orice asociere cubică ce include un pat. Trecând peste jegul din toată casa, lipsa unor ferestre, nămolul uscat de pe preşuri, budele dezafectate şi duşurile infecte, pline de fecale sub grilaje, ceea ce m-a frapat a fost aroganţa şi lipsa unui minim bun-simţ din partea “gazdei”. După ce am fost apostrofaţi de câteva ori pentru că am îndrăznit să stăm o singură noapte în minunata ei casă, câinele/femeia ce stăpânea proprietatea s-a arătat extrem de ofuscată la doleanţa de a avea hârtie igienică la baie, raspunsul javrei cu chip amabil omenesc fiind : “la banii la care-i daţi, mai vreţi şi hârtie ingienică?”. vând în vedere faptul că urma să plecăm a doua zi, ne-am rezervat dreptul de a ne păstra aparent calmul în momentul respectiv.
O altă întâmplare demnă de menţionat are în prim-plan autoritatea statală numită Jandarmeria. Să vă explic situaţia, ne aflam sâmbătă seara pe la ora 23 în faţa cortului unor prieteni care îşî instalaseră acest cort pe plajă în urmă cu aproximativ o oră, stăteam şi beam o bere când, de nicăieri, apare un moşulică şi ne spune să mutăm cortul, pe motiv că e proprietate privată. Noi, nevăzând nici un semn şi observând multitudinea de corturi din zona respectivă bineînţeles că nu am vrut să procedăm întocmai, fapt ce a atras după sine chemarea de către moş a unor namile de jandarmi ce îşi făceau veacul la o terasă din zonă, pentru a ne obliga să mutăm aşezământul. Prostia şi ingnoranţa faţă de legile pe care le apără ale acestor oameni m-a dezgustat profund. Aceştia încercau să ne spună că plaja este în proprietate personală ca urmare a unei succesiuni?!?!?!?, desigur era vorba de o concesiune, dar ce contează câteva litere când ai 4 clase? Succesiunea/concesiune, ce era, important era faptul că nu exista nici o pancartă sau vreo împrejmuire care să ateste acest lucru ,ce să mai vorbim de existenţa vreunui act. După ce proprietarul cortului a fost ameninţat cu bătaia de către “şeful” troglodiţilor, şi având în vedere ora târzie, prietenul meu s-a decis să mute cortul, văzând că nu se poate discuta cu astfel de oameni. Pe lângă aceste evenimente, preţurile mari, mâncarea proastă şi lumea de rahat, mă fac să mă gândesc de 10 ori înainte de a mai alege această destinaţie. Spiritul românului modern şi-a găsit cea mai bună reprezentare pe straduţele din Vama Veche, păcat..
Imaginea nu e exemplificativă
