Foarte interesant în ediţia de azi a ziarului “Cotidianul” mi s-a parut interviul cu “regele ţiganilor”, Florin Cioaba. Deşi personajul nu este nici măcar pitoresc, scăldându-se într-un prost gust şi o mediocritate colosală, declaraţiile sale sunt mai mult decât supăratoare pentru românul de rând, cel puţin din punctul meu de vedere.În primul rând, sus-numitul recunoaşte că tatăl său a recuperat de la comunişti, după 1990, aurul ţiganilor, vorbindu-se de zeci de tone de aur.Având în vedere că rezerva de aur a României este în jurul a 104 tone, mi se pare mai mult decât jignitoare uşurinţa cu care romul vorbeşte despre aceste cantităţi. În primul rând l-aş întreba pe acesta foarte simplu… de unde atâta aur?, raspunsul va veni imediat “aurul ţiganilor se moşteneşte din generaţie în generaţie”, bine şi atunci, de unde îl au generaţiile de la care s-a moştenit, şi sa nu îmi spună mie Cioabă că strămşii lui au căutat prin râurile americane în timpul “Goanei” din secolul trecut sau că au dat cu târnacopul prin Apuseni.Deci, ţiganii au mai mult aur ca românii, deci mai mulţi bani. Şi atunci mă întreb eu de ce dracu’ 90% din ei sunt la cerşit şi la furat pe străzile ţărişoarei…vă spun eu de ce, fiindcă ţiganul e leneş, nu îi place munca, şi oricât ar fi de bogat sau sărac, preferă să exploateze decât să producă.De asemenea, Cioabă vorbeşte cu răutate despre ţiganii şcoliţi, dându-l exemplu pe Mădălin Voicu, deoarece au uitat de unde au plecat, au uitat anii de sclavie ai strămoşilor săi, şi acum se contopesc cu românii,oameni pe care regele nu-i vede cu ochi buni deloc. De la acest lucru porneşte revolta mea morală: regele Cioabă, conducătorul unei rase ce nu a ştiut decât să profite de pe urma acestui popor, să-i sugă cu înversunare seva milenară, cu o vădită ură şi invidie faţă de români, nu e de acord cu “spurcarea” sângelui ţigănesc de către cel român, adică cu legăturile amoroase inter-rasiale.Macar de ar face vreun demers în sensul ăsta, să-şi adune supuşii şi să trăiasca doar ei, în armonie, într-un loc în care să nu ne mai ciocnim de ei şi nici ei de noi. Mi se pare logic pentru mine să nu îmi convină acest tip de relaţie, ca român, dar ruşinea şi dispreţul lui Cioabă mi se par mai mult decât ipocrite. Alt aspect interesant constă în faptul că regele face parte din Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta, titlu moştenit de la tatăl său. Ciudat, deoarece acest ordin este un ordin vechi nobil, catolic şi Cioabă este pastor. Da, regele ţiganilor este şi pastor penticostal, având în grijă peste 100 de biserici din toată ţara. Mai sunt multe de spus despre acest personaj, dar perioada de timp pe care mi-am pierdut-o deja cu acest post este prea mare pentru însemnătatea şi maiestatea sa.
Convingeţi-vă şi singuri…
Maiestatea sa, regele!
Pudoare libertină
Dorinţa asiduă de exprimare a prietenei mele în legătură cu unele subiecte, combinată cu propunerea mea întru acest demers, m-au făcut să-i public acesteia un post, deocamdată, mai multe pe viitor poate. O să mă întrebaţi probabil de ce nu îşi face singură un blog, iar răspunsul este unul foarte simplu, nu vrea să îşi facă un obicei din asta , pe de o parte din cauza timidităţii iar pe de alta , din cea a timpului necesar întreţinerii acestuia…dar destulă vorbăraie din partea mea….enjoy:
“O să profit puţin de blogul lui Leo ca să prezint pe scurt (atât cât voi putea) epopeea raţiunii mele din ultimele 2 ore. Am reusit în acest interval, să mă enervez, să ţin partea feministelor, să mă revolt pe sistemul medical, apoi pe întreaga Românie, să urăsc misoginii, apoi bărbaţii în general, după care în furia mea mi-am îndreptat gândurile spre homosexuali şi ţigani, moment în care mi-am epuizat toată energia negativă. De la ce a pornit totul? De la faptul că ultima găselinţă a ministrului sănătăţii, Eugen Nicolăescu, a fost de a traduce din franceză un chestionar, ce trebuie completat în cadrul Programului naţional de analize, care cuprinde numai pentru femei două afirmaţii : “Debut viaţă sexuală (<16 ani)” şi “Parteneri multipli” (>6).Acestea se bifează, dacă e cazul, şi dacă vreo tânără doamnă chiar are demnitatea să recunoască. Utilitatea acestor întrebari este de a stabili nivelul riscului de producere a cancerului de col uterin.
Toate bune şi frumoase, până au început feministele cu evidenta nebunie, de ce nu au şi bărbaţii aceleaşi întrebări. În marele meu spirit de solidaritate, am zis că da, întradevăr, nu e corect, normal că trebuie şi ei întrebaţi. După care m-am gândit că am putea de altfel să-i întrebăm cu câte “tinere de ocazie, de pe diferite străduţe cu renume” au fost, sau şi mai bine, câţi dintre ei sunt homosexuali şi au relaţii sexuale corespunzătoare (care oricum nu ar fi avut nici un fel de influenţă asupra riscului contactării virusului care cauzează această boală, de către femei). Bun, una după alta, după ce am luat-o şi eu razna, am mai citit şi comment-urile lăsate de cititorii articolului , care s-au aflat la poli opuşi, unii extrem de misogini şi jignitori, alţii extrem de revoltaţi, mi-am dat seama că de fapt toate astea ar putea să aibă o logică.
Inţial mi-am zis că este destul de normal să se pună aceste întrebări, din moment ce au scop medical, dar nu este… etic… să zicem, că încadrăm femeile între <6 şi >6, mai ales că în mod sigur sunt necesare explicaţii interminabile din partea medicilor ca să obţina un răspuns cât de cât sincer. Apoi, medical vorbind, riscul de a contacta virusul apare în cazul contactului neprotejat, deci şi mai normal întrebarea ar trebui să includă şi această precizare “Parteneri multipli (neprotejaţi) (>6)”.
Poate aşa ar fi fost mai corect, şi cu toată argumentaţia medicala, nimeni nu s-ar mai fi opus acestui chestionar.
Dar sincer, în opinia mea, singurul motiv de revoltă este ruşinea. Dacă ar fi apărut o întrebare de genul “ciocolată consumată zilnic (>200g)” nu s-ar fi aprins nici un beculeţ, în nici un căpuşor de feministă; dar când deja întrebarea e intimă, şi conţine şi un prag, cu o subtilă notă moralizatoare, falsul pudism este răscolit. Sunt de acord ca aşa o întrebare se poate pune şi bărbaţilor, pornind de la premisa riscului ridicat al bolilor cu transmitere sexuală, dar ea reprezintă un semnal de alarma pentru femei.
Este foarte bine daca femeile se simt jignite la completarea acestui chestionar, pentru că probabil ştiu că ce depăşeşte această valoare nu este “nici frumos, nici sănătos”, şi în nici un caz moral. Felul anormal în care a luat-o razna libertatea sexuala nu cred ca va aduce ceva bun, iar dacă acest simplu >6 va face să roşească câteva femei, şi va ridica nişte probleme de conştiinţă, cu atât mai bine.
Poate că acest chestionar este facut cam prea “româneşte”, şi poate chiar există motive de suparare, dar rău nu face; iar dacă la un moment dat în viaţă, fiecare dintre noi a luat nişte decizii, nu are sens nici să le ascundem, nici să le regretăm, mai ales în faţa unui cadru medical.mulţumesc”
Vara patriarhului
Pe blogul unor prieteni apare un post în care este criticată presa în legătură cu atitudinea acestei faţă de moartea Patriarhului Teoctist. Este adevărat, atitudinea presei este una mai mult decât conformistă, poate…dar totuşi, destul de adecvată din punctul meu de vedere. Mijloacele de informare în masă se feresc să trateze subiecte delicate la adresa răposatului din mai multe motive. În primul rând, aşa cum menţionează şi colegii mei, este vorba de rating, dar acest aspect este de înţeles numai la anumite publicaţii/televiziuni, şi anume la cele pur comerciale, care îşî extrag cota de piaţă direct din seva sentimentalisto-patetică a oamenilor de rând, a celor care nu privesc dincolo de auspiciile decesului, oameni pentru care moartea reprezintă un subiect tabu, discutat numai după câteva păhărele straşnice de ţuică. Totuşi e destul de greu de înţeles atitudinea unor ziare care se respectă, cu target îndreptat către oameni “cu cap”, care au mintea îndeajuns de ascuţită pentru a privi obiectiv subiectul(am vorbit strict de ziare deoarece absenţa unui tv m-a împiedicat să văd reacţia audio-vizuală la subiectul discutat).Al doilea motiv pentru care nu se discută despre faptele mai puţin ortodoxe săvârşite de Patriarh îl reprezintă teama de a nu cădea în derizoriu, în penibil.Cauzele acestui motiv se pot identifica fie în durata mică ce a trecut de la trecere în nefiinţă a Patriarhului, fie, şi aşa este cel mai probabil, în faptul că există puţine dovezi palpabile la adresa rău-voinţei sus-numitului, şi mai ales la faptul că acest subiect este dezbătut mai ales prin cârciumi, sub fumul de ţigară al unor adolescenţi teribilişti. Din câte ştiu eu, discuţiile despre Patriarh luau de cele mai multe ori formă de banc şi ajunseseră la notorietatea nefastă a discuţiilor despre crimele legionarilor, ale lui Antonescu, dreptul de viaţă al homosexualilor şi aşa mai departe….Deşi am ferma părere că intenţiile răposatului nu au fost mereu ghidate de credinţă, şi că din vorba sa duioasă au ieşit şi multe nedreptăţi îndreptate spre poporul român în vreun fel sau altul, nu pot fi totuşi de acord cu ponegrirea instinctuală, lipsită de fundament istoric, a vreunui cetăţean.
p.s.1: acest post este gândit ca un comment la postul “Iartă dar nu uită”(sau cum o fi, lipsa diacriticelor mă face să intuiesc titlul)
2:ceea ce am scris la sfârşitul postului, deşi se refera la “vreunui cetăţean”, nu o pot extrapola chiar la toţi oamenii….mă refer la persoane gen Iliescu
