“Vremea ţiganilor” e un film în care etnia contează prea puţin, poate doar pentru exacerbarea anumitor senzaţii şi preocupări globale. Am văzut filmul acum vreo zece ani dar multe secvenţe îmi rămăseseră întipărite în memorie, precum şi concluzia copilului de 12 ani conform căreia vizionasem un film frumos. Revăzându-l zilele acestea, filmul mi se pare genial din mai multe puncte de vedere. În primul rând regia/montajul este excepţional, unele episoade epice folosind tehnici ce vor apărea mai târziu în filme precum “Arizona Dream”, de exemplu, apoi, muzica este perfectă (Bregovic), identificând magistral momentele cele mai importante ale acţiunii.Povestea nu este ieşită din comun, dar marca regizorului în construirea tragi-comediei se observă cu desăvârşire. Nu în ultimul rând, jocul actoricesc este remarcabil, preferaţii mei fiind, evident, Davor Dujmovic în rolul personajului principal Perhan dar şi Husnija Hasimovic în rolul unchiului Merdzan, fără a suprima în vreun fel talentul celorlalţi actori.
Povestea este simplă în principiu : într-un sat de romi de prin defuncta Iugoslavie, un tânăr locuieşte împreună cu familia sa alcătuită dintr-o soră bolnavă, un unchi ratat şi o bunică cu puteri tămăduitoare. Tânărul ,ce moşteneşte o mică parte din puterile bunicii sale, se îndrăgosteşte nebuneşte de o fată din sat, dar nu este acceptat de mama acesteia din cauza situaţiei materiale precare. După o tentativă uşuată de sinucidere prin spânzurare, tânărul, un băiat extrem de cuminte şi onest, ajunge ,printr-un joc de împrejurări, în Italia, loc în care se impune oarecum în mafia cerşetorilor, astfel că se întoarce cu bani acasă. În speranţa că acum va fi acceptat de familia iubitei sale şi că se va putea căsători cu Azra, Perhan o găseşte pe aceasta însărcinată, copilul fiind, după toate probabilităţile, rezultatul relaţiei consumate între fată şi unchiul băiatului, Merdzan, un personaj amuzant, dar în acelaşi timp odios. De aici încolo lucrurile se complică, lăsându-vă pe voi sa descoperiţi cum se termină povestea lui Perhan. După ce v-am lăsat să faceţi asta, diminuez puţin misterul dezvăluindu-vă că tânărul moare, nu înainte de a-şi regla unele conturi. Interesant este faptul că Davor Dujmovic, actorul ce-l interpretează pe băiat, are la rându-i o soartă potrivnică. Acesta se spânzură în 1999, la doar 30 de ani, în urma unei depresii adânci (combinată cu un consum îndelungat de droguri). Dramele prin care trec personajele pot fi extrapolate fără mari dificultăţi la dramele noastre, ale tuturor, personajele odioase trăiesc printre noi de asemenea, scopurile, visurile, aşteptările, dezamăgirile lui Perhan sunt cele trăite de fiecare.Excepţional film, nu-l rataţi!
