El îmi povesteşte despre femeie ca fiind un animal de pradă, gata să te sfâşie înainte cu mult timp ca tu să îţi dai seama de ceea ce poate…a fost rănit de prea multe ori pentru a mai putea respira vreun sentiment asemănător cu cel de iubire. Oraşul mic, provincial, iar apoi metropola ce respiră noaptea mai furibund decât ziua cea agitată, i-au format universal palpabil, pompându-i în cortex pietre lichide, gelatinoase, ce acum s-au clădit în turnul fundamentelor sale…dezamăgire după dezamăgire, dispreţ peste dispreţ, forme amorfe ce se întrepătrund miraculos, de parcă nu au fost niciodată despărţite..ridicând hedonismul spre norii uitării. Inima îi este împietrită, venele doar un decor, clar-obscurul pântecelor torturate de indiferenţa ar impresiona şi ultimul diletant cu impresii artistice.Furia sa e mai impământenită în voinţă decât orice aspiraţie febrilă ce l-ar putea elibera. Nu vrea
să-şi schimbe această părere, ar suferi dacă ar face asta, de zece, de o sută, de o mie de ori mai mult decât ceea ce l-a condus la astfel de meditaţii. În schimb, ea îmi propovăduieşte emoţii. Trăieşte pentru iubire, se metamorfozează extatic numai la gândul unei atingeri amoroase, la gândul unei plimbări sub clişeicul clar de lună, mână în mână cu cine ştie ce suflet,fie el inamorat sau tenebru. Înainte de culcare, închide ochii cu zâmbetul pe buze, strânge perna în braţe gândindu-se la un trup, orice trup, gata să o ducă pe calea fericirii. Orice cucerire de-a sa este un sacrificiu pentru inima-i dornică de alinare, dornică de a-şi împlini strania unitate cu trupul. Inima îi cere constant şi imperios împerechere, dragostea bolnavă degajată de aceasta ucide încetul cu încetul persoana în care sălasluieşte. Puritanismul trupesc nu are nicio şansă în faţa inimii curtezane. Sângele face membrele să se rupă prin cerceafuri, să se caute prin camere întunecate, cordul pătrunde în sânii fragezi, mameloanele se îndreaptă când spre cer, când spre pasiunea iadului. Convulsiile şoldurilor trezesc mila axonilor. Dar ea, o da, inima juisează în prezenţa împlinirii emoţionale, mai perfid şi mai ironic decât o matroană grasă şi libidinoasă. Cercul se închide, spiralându-se concret şi rapid, către altul, mai mare, mai mic, altfel.
..Şi cât de mult ar vrea să se cunoască cu adevărat.
p.s. :nu cunosc dimineţi.
