Rapsodie 1

Dimineaţă spartă în geamuri fumurii, mai mult în esenţă decât în aparenţă, râuri de lumină pătrund în ochi ca nişe de amintire, desculţe de inabordabilul prezent. Jucăm ruleta rusească cu frânturi din visele de azi-noapte, sau poate vise din alte nopţi sau poate chiar întâmplări din trecut ce ni se dezvăluie acum printr-o ceaţă vecină cu oniricul. Dumnezeule…câtă ignoranţă pe asfaltul uşor încălzit, Iisuşi de tinichea atârnaţi de stâlpii de înaltă tensiune, maşini vuiind cu nonşalanţă unele printre altele într-un joc dement de anduranţă, răbdare şi dispreţ, panouri publicitare ce invită la colaps economic şi sentimental, toate vieţuiesc deja în noi, imprimate în epiderma noastră, strânse în gulagul speranţelor de mai bine. Oameni cu o nouă impresie de reverie îşi ridică vălurile friguroase de pe ochii împăienjeniţi de atâta serviabilitate şi slugărnicie necondiţionată. Copiii zburdă în neştire pe lângă troleibuze şi prin staţii de metrou, ghioceii au înflorit pe tarabe, zăpada s-a topit pe la colţuri, tineri cu iubiri eutanasiate se ţin de mână pe sub copaci reactivi. A venit primăvara…simţi?