Noi epigonii

Îmi cer scuze, articol scris la amintire de nervi, ce conţine expresii şi cuvinte mai mult decât licenţioase (că obscen e totul oricum):

Şi acuma să scriu şi un “post” nervos, masculin…scriu aceste rânduri din respect pentru omul beat de sâmbătă seara din vamă, care asculta nervos şi dezlănţuit Mircea Baniciu, nefiind o surpriză, scriu acest “post” pentru mine. Ascultând melodii precum “Canarul” îmi dau seama de cât de idioţi suntem noi, cei ce la ora asta avem douăzeci, treizeci de ani…. sau poate nu ţine de vârstă, poate ţine de faptul că am fost nişte oameni cărora li s-a furat o revoluţie, care ne-am trezit în mijlocul unei libertăţi pe care nu am ştiut să o gestionăm ca atare, care se comportă ca în filmele americane. Deci, să începem: Bă fututule-n cur care stai pe plajă cu vodka în mână şi înjuri pe toată lumea că stă la tine pe tarla, băi avortonule care stai şi prizezi în spatele blocului, fă târfo , tu care te fuţi cu orice are pulă sau îţi spune că te iubeşte, bă cocalarule infect, cu pantofii tăi de eunuc şi cultura ta generală de citrice, băi jigodiilor umane, căcaturilor cu ochii, cum puteţi voi mă să vă bateţi joc de nişte oameni care au suferit pentru că nu erau ca ceilalţi, care erau luaţi de pe stradă, bătuţi şi tunşi la secţie. Înţeleg să nu vă placă ceva, dar nu desconsideraţi oamenii care ştiau că tot ce fac poate fi văzut ca o subminare a unei autorităţi şi însemna implicit teroare, indiferent pe ce plan se găsea aceasta. De ce eşti tu, tatuat pe tot corpul, cu 5 cercei în nas şi cu nimic în cap, exponentul unei generaţii. De ce eşti tu, beată moartă, pişată pe tine şi cu chiloţii rupţi, mama viitorilor români…de ce trăiţi mă, care e rostul vostru, faceţi-mă şi pe mine să înţeleg de ce respiraţi oxigenul celor ce merită să existe. La ce Dumnezeu ne închinăm bă ??????

va continua, asta chiar  va continua