Nihil antic

Platon era de părere că lumea e împărţită într-o lume sensibilă, fizică, formată din tot ce ne înconjoară şi la care putem ajunge cu ajutorul percepţiilor umane (atingere, ochi, urechi, etc.) şi una suprasensibilă, a Ideilor, a prototipurilor perfecte care stau la baza tuturor lucrurilor fizice, chiar a omului (De aici şi celebra vorba a lui Nietzche, care considera că teologia creştină nu e decât platonism pentru popor). Bun, şi aici mă întreb eu, cum putem ajunge la aceste idei, mai ales în timpul nostru. Mai poate fii astăzi vorba de dialectică în scopul vreunei înălţări de orice fel, poate doar a orgoliului…Filosofia e fiica timpului ei, după cum spunea Hegel, şi atunci mă întreb care e filosofia timpului nostru? Răutatea, mârşăvia, dispreţul, egocentrismul, hedonismul necugetat? Ne bazăm pe percepţiile greşite ale unor idei mai mult decât valide, nu neaparat universal, dar cel puţin pertinente. Înţeleg că omul poate fi văzut ca centrul universului, chiar dacă acest univers este cel propriu. Avem astfel, vreo şase miliarde de universuri, problema existând în faptul că ele se întretaie, se intersectează, se cuceresc unele pe altele ca în poveştile SF, totul este fizic, totul este aici, acum. Viaţa nu e idee, sentimentele nu sunt perfecte, mai ales că se transpun pe organe infestate. Ideile lui Platon nu au suport onorabil, şi probabil că nu au avut niciodată, poate doar pentru el şi discipolii săi. E greu să ignori materialul când el te înconjoară, mai greu este să realizezi că nici măcar ideile şi formele nu sunt perfecte dincolo de substrat. În condiţiile astea, fiecare îşi caută fericirea folosind propriile mijloace, ignorând ideile din ce în ce mai mult, ignorând prototipurile şi punând adeseori mijloacele în faţa scopului. Pitagora spunea că numerele sunt dincolo de lumea noastră. Dacă avem în faţă 6 mere, vedem cele 6 mere, dar nu putem vedea numărul 6. Astăzi vedem oameni pe stradă dar nu putem vedea sentimentele,gândurile, opiniile, dar nu neaparat pentru că aparţin lumii inteligibile a ideilor, ci pentru că de cele mai multe ori ele nu există, şi orice încercare metafizică s-ar solda cu un eşec. Nici nu mai intru în discuţia despre “bine”, nu acum.