Fugeam odată noaptea de un vis
Și am ajuns la biserica de peste drum.
Ușa era închisă, dar clopotele băteau
O voce gravă supura din interior
“-Cine ești și ce vrei?
-Sunt un om simplu, am venit să vorbesc cu Dumnezeu
-Păi tu nu știi că El nu e aici
-Dar unde pot să Îl găsesc
E cât de cât urgent
-A plecat prin lume, se plimbă prin Paris,
Viena, Zagreb..mai vine doar de sărbători
Când mai trec sfinții pe-acasă
Când îngerii-I mai știu de frică
-Păi și nu pot vorbi măcar cu cineva?
Să-i spun că m-au uitat copacii,
Că apa nu mai spală,
Că timpul nu mai curge
S-a oprit odată cu ceasul din centru
Și tot ce mai bate e nevoia
De nimic
-Vino mâine!
Și nu-ți mai uita cartela”
Șuetă
The URI to TrackBack this entry is: http://alexandruleo.wordpress.com/2008/09/19/%c8%99ueta/trackback/
deci exista poezie si dincolo de rima
Imi place in mod special aceasta poezie, in care cauti Creatorul, observ in scrierile tale o adanca dezamagire fata de semeni, de lume in general, iar referitor la poeziile fara rima, ai dreptate, m-am confruntat cu aceasta problema si da, la inceput scriam mai mult cu rima, dar am ajuns la concluzia ca poezia libera e mult mai expresiva, fara sa te blochezi ca nu gasesti cuvantul potrivit si care sa si exprime ceea ce gandeai la momentul respectiv.Ai si o doza de pesimism, iti observ partea intunecata, dar nu vreau sa-ti fac profilul psihologic. Ma bucur ca mai exista oameni interesati de problemele existentiale, de carti, chiar daca intrebarile uneori macina si sondeaza atat de adanc, incat uneori as vrea sa ma rup de tot si sa fiu orice altceva in afara de om. Cu bine.