Hendecalog

Să n-ai alţi dumnezei, e clar de ce,
Nu ai putea să îi ignori pe toţi,
I-ai transforma pe cei adevăraţi în hoţi
N-ai mai avea cu cine a petrece.

Să nu-ţi faci chip cioplit, decât doar ţie.
Un autoportret murdar, intelectual,
Reţine partea rea a unui tot dual
Din drumul tău cathartic spre împărăţie.

Să nu iei Domnului nici numele-n deşert,
Căci ai putea să mori cu el, prin întâmplare
Uscat de setea ta de răzbunare,
Ştiai deja că doar ce-i fals e cert.

Adu-ţi aminte, de ziua Domnului
Sărbătoreşte-o noaptea într-un birt
Plătindu-ţi viaţa în monezi de-argint
Cum îi stă cel mai bine omului.

Cinsteşte-ţi tatăl, cinsteşte-ţi mama
Ori altfel ai putea s-ajungi să fii
Doar un tablou în case pline de copii
Din care ar rămâne numai rama

Să nu ucizi, nici suflete măcar
Să nu te crezi puternic peste zile
Pe calea ta, spre cer, marine mile
Să nu primeşti pustiul, nici ca dar

Nici să nu furi, căci furtul se întoarce
În spaţiul timpului abstract
Când cântecul rămâne fără tact,
Fără imaginea bunicii care toarce

Să nu ridici vreo mărturie mincinoasă
Să înţelegi că viaţa luată fir a păr
E doar o luptă pentru adevăr
Din care unii mor, şi mulţi nu pot să iasă

Să nu pofteşti nimic, din ce-are al tău aproape
Şi el să nu poftească ce-i al tău
Delimitând într-un final bine de rău
Sub somn profund, ce-ascunde ude pleoape

Nu sunt porunci, aceste vorbe aruncate
Sunt legi ce-au guvernat cândva pe om
Să nu-i urăşti pe ceilalţi, Absalom!
Cu mâna Lui am strâns iubirile-n păcate

SF 1

După cum spuneam, ascult foarte mult neofolk în ultimul timp. Formaţia mea preferată, în momentul de faţă, este Spiritual Front, din Italia, formaţie la concertul căreia am şi asistat, în luna Decembrie, la Braşov.

O poză cu “recunoaşteţi personajul” :

Singurul lor videoclip oficial, cred, Bastard Angel:

Şi o melodie:

Spiritual front – Autopsy of love

I expiated hell of few minutes of passion
there’s a stone above my head
That suffocates my impulse
and a weapon on neck that arms my madness

Make a destruction of me,
make annihilation of me

There´s a sense of end in our tired eyes
and the smell of alcohol in our mouth
I will not kill my self
because I´ve no picuters in which I smile

And consider me as your worst lover
and consider me as your sinner
the only thing that I want to feel
is the warmth of your sex in my mouth

And consider me as your worst lover
and consider me as your sinner
the only thing that I want to to see
is my defeated and my sperm in your hands

Sing the last verse for your weak lover
I know I‘ll never see again your consumed face
I will never have your chest against mine
I don’t to know if there will be another man

I could be better to be dead
while your car leave me at the end of this dirty road
don’t look for my lifeless body in this universe
cause will no word will justify our end

let me die
while your breath migrate so far
and consider me…

Te

Te văd în parc,
Prin alte firi
De dor mă-ncarc
Cu amintiri

Te simt în somn
Ca un pumnal
Te ţine-un domn
Duminical

Te pierd din ochi
În drum turnant
Te pierd din gând
Punct culminant

Plânsul imaginar

(Inspirat de dorinţa cuiva de a explica propria viziune asupra dragostei, împotriva “ordinarului” asociat acesteia şi a teoretizării acestui sentiment, opinie împărtăşită uneori, într-o mică măsură)

De ce îmi plângi? de ce iar plângi?
Vrei iarăşi zborul să-mi-l frângi
De ce nu vrei să-ncerci să fii
Mireasă albă-n sihăstrii?
De ce sub soarele din cer
Beau ceai de Hyoscyamus niger?
De ce mă chemi să mă goneşti
Apoi privirile-mi trezeşti?
De ce mă duci prin lumea largă?
Când mor de pini, când simt o algă
De ce îmi spui, când eşti plecată
Că eşti de ore sufocată?
Tu crezi că singur nu mă simt
Ca floarea fără de alint?
Că nu mor zi de zi mai lent
Cu noua doză de talent?
Şi noile valenţe-ţi par
Doar urme ce pe foi apar?
De ce priveşti în viitor?
Când ştii că mori şi am să mor
De ce-ţi curmi ochii pe prezent?
Mă uit absent, mă simt absent
De ce te-ntorci către trecut?

Nu mă săruţi, pământ sărut

De ce îmi plângi? de ce iar plângi?
De ce tot plângi la pieptul meu
E versul meu sub zile lungi
Te rog să taci, acum plâng eu!

Neo folk

In ultimul timp ascult foarte mult neofolk. Un curent muzical ce nu este foarte nou,  si din punctul meu de vedere nu prea are legatura cu folk-ul, poate doar din punct de vedere al instrumentelor. Voi vorbi mai in detaliu alta data despre acest subiect. Pana atunci:

Current 93 – a gothic love song

I'm clicking your fingers for a gothic twilight
That actually existed just in your head
Your fingernails painted black
Or bloodred
I forget

And your fake-leather volumes
Jabbering on hell
Manifest decadence was what you hoped to exhail
Your eyes tried so hard to glitter

A star-snuffing black
So you opened your books
And you opened your legs
And so opened your heart
And let in the badness
You claimed
As your friend
With un-angels hovering
Like flies round the orchard
That had covered your soul
Their empire increasing
And your country
Deserted by yourself

The bells of St. Mary call us to remember
That life is with end
And the gestures can kill us
Moreover destroy
And there is one jugdement only

Your letters came daily
In French or in German
But they meant to me nothing
I caught the slow cords
And dry ice fogging your mind
I see all too clearly now
Why you should be discarded
And though I could pray for you
I probably shan`t
Having had my cup filled up
With your lies
And your makeup
You were nothing
Thinking you`re something

And nonetheless I still write this gothic lovesong
A sign to myself
And the memory of my past
I still write this gothic lovesong
And the memory of my past
And a way to shut out your face