Versuri pentru profesorii de limba română

Din seria pentru:

Pentru toţi poeţii-ajunşi profesori de limba română
Îmi voi tăia o mână, şi-nc-o mână, şi-nc-o mână
Mă voi întinde peste marea de cuvinte irosite
Prin clasele murdare cu minţi îmbătrânite

Voi arunca din versuri câte-o floare selenară
Peste morminte virtuale, cu morţi de-o moarte rară
Şi-n vânt voi strânge corzi vocale de prin pagini
Din lumea asta-n lumea ce nu cunoaşte margini

Şi-am să încerc să fac şi-o poezie de-aş putea
Că mi-pare litera gravată-n suflet tot mai grea
Plângând prin nedreptăţi cu ochii de rugină
Din noaptea ce promite, noi surse de lumină

Sau poate este just, să-ncep să mă şi-ntreb
Dacă eu ştiu că versul îmi piere-n ereb
Nu înţeleg cum unii profesori de română
Au raiuri peste frunte, şi scriu cu a-treia mână.