Idolatrii şi ventricule

Vocea mea încearcă să acopere
Sunetul minţii mele
Care încearcă să acopere
Bătăile sacadate ale inimii
Gata să o ia la fugă prin lanul de necunoscuţi
Gata să fugă spre prima stea luată în vizor
În drumul ei, ar întâlni multe pericole
Când un defribilator prea îndrăzneţ,
Când vreo moarte a unui apropiat,
Când cine ştie ce bucurie,
Şi câteodată, chiar o plecare
Mai deosebită.
Simfonia ei acută, ar intra în pătrat
Cu a altor inimi
Şi una ar fi violoncelul cel mai cel ,
Una violă benevolă,
Vreo două viori ar ţine tonul macabru,
Pentru muritori.
Şi acolo, în ceruri, pătratele s-ar face feţe
De cub
Şi apoi sigur ar începe să cadă înspre noi
Zdrobindu-ne cu sunetele divine
Sau pur şi simplu fizic.