Un ceas nebun,
S-a apucat să-mi numere secundele.
Sub el, sunt şi alţi trecători
Dialectica e în floare.
Furnicile cară morţii din cimitire
Sunetele se sparg de razele solare,
Şi asfaltul e totuşi rece.
Pe el, două domnişoare, târându-se
Împart aceeaşi bucată de carne.
“Îţi spun eu, dragostea mea
E aşa, mai metafizică”
S-a închis la butic,
Nu mai beau bere la colţ niciodată,
Şi coniacul e doar murdărie pe fund de pahar.
Cum dracu’ nu vedeţi,
S-au dărâmat cabinele telefonice,
Au căzut antenele de pe blocul turn.
Mi-au pictat colegii pereţii craniului
Şi noaptea mi s-a coborât pe retină
Filmul oraşului retras,
Curge spre Dunăre.
