Mereu găsesc doar diferenţe între noi
Şi viziuni ce nu sunt la îndemână
Poate sperai, speram la viţă de alt soi
Sau poate doar ne strânge aprig ceru-n mână
Mereu sunt uşi ce nu ne sunt deschise
Ca un blestem aprins de amintiri
Nu pot să neg că-s plin de visuri compromise
Nu poţi să negi că te-urmăresc alte priviri
Mereu sunt nopţi ce ne alină dorul
Atinse-ncet de lună prin perdea
M-am săturat să caut, prin raze reci amorul
De la acelaşi drum, acelaşi el, o altă ea
Mereu mi-e frică dimineaţa de memorii
Şi frică mi-e de ochii-nlăcrimaţi
Aud încet sub pat: “memento mori”
Mi-e frică şi de mamă, şi de tată, şi de fraţi…
intr-adevar….