Sărman copil,
Fugi în pădure, acolo te poţi salva,
Îţi vei găsi o casă într-un copac,
Te vei sui în ea,
De acolo vei zări o plajă de pluş,
Cu nisip de grâu şi apă de ploaie,
Şi doi îngeri se vor bălăci cu tine
Se vor juca cu tine în nisip,
Veţi vâsli pe râuri limpezi,
Veţi urca pe munţi înalţi,
Unde te duce doar credinţa
În ceva mai bun.
În timp ce tu îţi uiţi
Părinţii şi fraţii,
Şi copiii;
Şi ei te uită la rândul lor,
Ca şi cum n-ai fi existat vreodată,
Ca şi cum ai fi doar o ploaie sau o ninsoare,
După care soarele a ieşit prea repede,
Şi nimeni nu mai crede in tine,
De frică.
Pe întuneric, într-un spital,
Dumnezeu şi-a luat doi arhangheli,
Şi regizează un film prost,
Cu puţini actori şi puţine replici,
Dar cu multe ţipete, şi multă dramă,
Cu multe lacrimi, cu înţelesuri puţine,
Abstract, minimalist,
Ca o răstignire.
