Salvaţi Vama Veche şi pe noi…..2

Iar mi-am călcat pe cuvânt/onoare şi am fost în vamă….În afara faptului ca m-am simţit ok per total, au fost câteva “elemente”,care m-au determinat sa scriu acest post. Pe primul loc în topul nesimţirii/prostiei/ignoranţei, ca de obicei, CFR-ul, companie ce nu-şi va pierde locul fruntaş în viitorul apropiat (10-20 de ani). În primul rând, de vreun an încoace, CFR-ul ne duce la mare în “mare” viteză, în sensul că orice tren face cel puţin 5ore din Bucureşti în Constanţa, spun cel puţin deoarece nu am mai mers de câţiva ani buni la mare cu un tren care să ajungă la destinaţie la ora specificată pe bilet. Da, ei vor spune că asta se întâmplă deoarece se lucrează pe linii şi ne ameninţă că după ce se vor termina aceste lucrări, vom ajunge la mare în “cel mult 2 ore!!!”….să fim serioşi. Pe lângă acest aspect, ştiut de ceva vreme, intervin altele, şi altele… De exemplu, începând cu acest weekend, s-au introdus 2 trenuri accelerate, Bucureşti Nord-Mangalia şi retur, cu climatizare…uau, climatizare, se găndeşte românaşul de rând, “drumul către mare va fi o delectare”, ha ha, asta dacă nu ştie ce înseamnă acea climatizare, şi anume, o manetuţă pe culoar, la care are acces oricine, şi care face ca pe tren să nu fie niciodată o temperatură relaxantă, ci numai fluctuaţii cald-rece, mai mult decăt dificil de suportat.Ultima realizare (ultima pe care o abordez în textul de faţă) a inteligenţei colective ce dăinuieîn cadrul Companiei Naţionale o constituie faptul că în trenul cu care am călătorit aseară, unul dintre splendidele vagoane avea căte 2 oameni pe loc, în sensul că doamnele de la casele de bilete dăduseră 2 bilete pe acelaşi loc, dar nu oricum…. Să vă explic, existau bilete inscripţionate cu vagonul1bis şi bilete cu vagonul 2bis, toate bune şi frumoase, în afară de faptul că nu exista un vagon 1bis în componenţa trenului, oamenii ce posedau bilete cu 1bis fiind îndreptaţi spre locurile corespondente din 2bis, deci, cine a urcat mai repede a stat jos, cine nu, a privit de sus oamenii chinuindu-se să doarmă pe scaunele de burete-plastic.Mă opresc aici cu trenurile şi continui cu altele. În primul rând, am avut proasta inspiraţie să ajungem în staţiune fără să avem cazare. Căutând la 8 dimineaţa într-o sâmbătă răcoroasă un loc de dormit şi oscilând între preţuri de 50-70 lei, am găsit până la urmă o casă din chirpici, cu 70 de lei “camera”. Am folosit ghilimele pentru că e greu să numeşti cameră orice asociere cubică ce include un pat. Trecând peste jegul din toată casa, lipsa unor ferestre, nămolul uscat de pe preşuri, budele dezafectate şi duşurile infecte, pline de fecale sub grilaje, ceea ce m-a frapat a fost aroganţa şi lipsa unui minim bun-simţ din partea “gazdei”. După ce am fost apostrofaţi de câteva ori pentru că am îndrăznit să stăm o singură noapte în minunata ei casă, câinele/femeia ce stăpânea proprietatea s-a arătat extrem de ofuscată la doleanţa de a avea hârtie igienică la baie, raspunsul javrei cu chip amabil omenesc fiind : “la banii la care-i daţi, mai vreţi şi hârtie ingienică?”. vând în vedere faptul că urma să plecăm a doua zi, ne-am rezervat dreptul de a ne păstra aparent calmul în momentul respectiv.
O altă întâmplare demnă de menţionat are în prim-plan autoritatea statală numită Jandarmeria. Să vă explic situaţia, ne aflam sâmbătă seara pe la ora 23 în faţa cortului unor prieteni care îşî instalaseră acest cort pe plajă în urmă cu aproximativ o oră, stăteam şi beam o bere când, de nicăieri, apare un moşulică şi ne spune să mutăm cortul, pe motiv că e proprietate privată. Noi, nevăzând nici un semn şi observând multitudinea de corturi din zona respectivă bineînţeles că nu am vrut să procedăm întocmai, fapt ce a atras după sine chemarea de către moş a unor namile de jandarmi ce îşi făceau veacul la o terasă din zonă, pentru a ne obliga să mutăm aşezământul. Prostia şi ingnoranţa faţă de legile pe care le apără ale acestor oameni m-a dezgustat profund. Aceştia încercau să ne spună că plaja este în proprietate personală ca urmare a unei succesiuni?!?!?!?, desigur era vorba de o concesiune, dar ce contează câteva litere când ai 4 clase? Succesiunea/concesiune, ce era, important era faptul că nu exista nici o pancartă sau vreo împrejmuire care să ateste acest lucru ,ce să mai vorbim de existenţa vreunui act. După ce proprietarul cortului a fost ameninţat cu bătaia de către “şeful” troglodiţilor, şi având în vedere ora târzie, prietenul meu s-a decis să mute cortul, văzând că nu se poate discuta cu astfel de oameni. Pe lângă aceste evenimente, preţurile mari, mâncarea proastă şi lumea de rahat, mă fac să mă gândesc de 10 ori înainte de a mai alege această destinaţie. Spiritul românului modern şi-a găsit cea mai bună reprezentare pe straduţele din Vama Veche, păcat..

Imaginea nu e exemplificativă

Salvaţi Vama Veche, şi pe noi……

        Am fost la mare de 1 mai. O sa începeţi să vă întrebaţi probabil ce e aşa interesant la asta, că oricum multă lume se duce de 1 mai la mare. Nici nu pretind că ar fi şi nici nu este interesant….
        Anul ăsta am fost cazat în 2 mai, staţiune/sat pe care nu o mai vizitasem până acum, spre ruşinea mea. De fapt nu e nici o ruşine, deoarece este pur şi simplu un sat cu relativ multe magazinase şi restaurante, apărute bineînţeles din cauza statutului de staţiune litorala. Ce mi-a placut însă a fost faptul că staţiunea e mult mai liniştită decât Vama, loc în care mă duceam în ultimul timp. De asemenea, este o diferenţă signifiantă şi în ceea ce priveşte preţurile, curăţenia şi de ce nu oamenii. Deja este un clişeu vorba “Nu mai e Vama ce-a fost….” dar din pacate nu mă pot abţine să nu o folosesc la rându-mi, deşi nu pot zice că am cunoscut staţiunea în vreo perioadă îndepărtată sau glorioasă. Ce pot spune este faptul că o vad altfel decât o vedeam acum 2-3 ani. Totuşi nu pot să nu mă întreb dacă nu noi ne schimbăm în percepţie. Poate erau aceleaşi lucruri şi în trecut dar nu le vedeam noi cu ochii de acum. Nu voi intra în acest subiect şi voi pleca totuşi de la premisa că s-a schimbat ceva…
        Locul e din ce în ce mai plin cu ocazia “sărbătorilor” vamaiote (1 mai, Stuffstock), cu din ce în ce mai mulţi oameni.Nu mai e de mult timp un loc unde se duceau rockerii dornici de câteva zile de libertate spirituală şi fizică, ci e mai degraba un loc de promenadă pentru toate tipurile de oameni. Vama este o Mamaia mai rudimentară, şi poate cu mai puţine fiţe. Poate că am exagerat cu comparaţia asta. Deşi am mulţi prieteni care se duc de mulţi ani în vamă, parcă numărul de “copii” era mult prea mare, în concordanţa cu tendinţa de anarhie şi distrugere, dincolo de distracţia de zi de zi. La fel stă treaba şi cu sexualitatea….se mai auzea de niscaiva partide de sex, dar parcă nu erau chiar aşa voalate, parcă zic eu că erau mai pe ascuns aşa, mai intrau si tinerii prin cort, vorb-aia….Apoi am fost frapat de cozile de la şaormării, gogoşerii şi restaurante, de trebuia să stai peste o juma de oră ca să îmbuci şi tu ceva ca omul, asta în timp ce în anii trecuţi dacă erau 2-3 oameni la coaăa şi vreo 8 chetari pe langă ei. Vreau sa spun totuşi, că în cele doua seri petrecute acolo, nu prea am mai vazut maşini străine bubuind cu manele şi haus, ca în anii trecuţi (ce-i drept am şi fost beat), lucru ce m-a bucurat. Nu mai povestesc de preţurile exagerate de la fast-food-uri şi chiar chioşcuri, taxi-ul de asemenea. 15 lei pentru 4 km pâna în 2 mai mi se pare un picuţ exagerat (Probabil că acum voi fi atacat de cei care fac distanţe de genul Bucureşti-Constanţa cu taxiul…dar totuşi nu îmi citesc mie âştia blogul). Cu toate aceste să zicem inconveniente, pot spune că eu m-am simţit super bine, atât noaptea în vamă, cu alcoolul ce îmi bulversa picioarele în nebunia dansului de pe plaja, dar mai ales ziua în 2 mai,la umbră, cu o sticla de vin pe un balansoar…Bineînţeles că nu se putea să nu iasă şi cu conflicte, nişte ţărănoi de 2 lei si 3 manele ameninţându-ne cu “moartea în chinuri groaznice” pentru că am intrat într-unul din ei în timp ce dansam, şi cum dracu: “verşi tu bere pă blujii mei frăţioare?” şi “sunt stăpân pe plaja asta”….retardatule.
       Toate astea fiind trecute, am ajuns la capitolul cel mai dureros în cărţile cu amintiri despre mare: trenul dus-întors.Vreau să menţionez că voi folosi cuvinte destul de tendenţioase şi oarecum vulgare la adresa unei organizaţii şi a unor oameni. Deci :SĂ ÎMI BAG PULA ÎN CFR!!!Deşi la dus am avut parte ,prin nu ştiu ce minune, de locuri şi chiar de linişte si pace, la întors nu a fost chiar la fel..În primul rând, am prins locuri (cu bilete luate de 4 zile) în partea de sus a “noilor trenuri accelerate”, unul din locuri find pe una din banchetele alea de pus oile cînd faci naveta Traian Sat-Brăila. Aceste “inovaţii în industria transportului feroviar” sunt de fapt nişte personale futute, şi nu de-alea cu compartimente, pe care dai o grămadă de bani şi stai o oră la coadă la bilete. Deci pe lângă faptul că am prins sus, unde te simti ca într-o colivie, se mai şi făcea cald ca dracu’. Erau doar vreo 2 geamuri în tot bou-vagonul, şi întâmplarea a făcut ca unul din ele sa fie exact în dreptul meu, eu având şi o bad-măsea-day….o fericire. Totul a fost trăibil până la Costineşti( de ce nu mă miră?), când exact în spatele nostru s-a urcat un grup de vreo 10 cocalari tuciurii şi nu numai, cu vreo câteva rapandule şi au început ei, adevăraţii să pună muzică pe la vreo 3 tălăfoane jmekere şi să vorbească cu tot vagonul, deşi nimeni nu le asculta caterinca de 2 bani. Am realizat atunci: E O CONSPIRAŢIE PSD!!! Aşa că eu şi prietena mea ne-am decis până la urmă că nu se mai poate şi am preferat să stăm mai mult de jumătate de drum în picioare în alt vagon, unde avea grupul nostru bilete, exagerez de fapt, am stat mult timp jos, din bunăvoinţa pretenarilor. Toate ca toate, dar eu nu pot suporta ţăranii, mai ales pe avortaţii ăştia mascaţi sub şepci puma şi tricori nike sau neki sau make…
       Bun deci, deşi trenul mare-Bucureşti parcurge distanţa într-un timp foaaaarte lung şi acceleratul nostru trebuia să ajungă pe la 11 fără 10 în Obor(la limita prinsului metrou/ratb), nu ştiu cum s-a întâmplat, dar chiar nu am idee şi e prima oară când mi se întâmplă asta (NOT)….dar trenul a avut întârziere de vreo oră jumate aşa…Prilej excelent pentru sutele, dacă nu miile de mahmuri din gara Obor să îşi cheltuiască probabil şi ultimii bani de mâncare pentru taxiurile care vuiau însetate de profit spre străzile gării. Dar am auzit vreun “ne cerem scuze” din partea Căcatului Feroviar Român?Oooo nu, în schimb dacă îndrăzneşti să îţi aprinzi o amărâtă de ţigară în staţie si nu te mai dai jos, fumând cu uşa deschisă, rişti să îţi iei cel puţin 60 Ron amendă..Colac peste pupăză, exact înainte să ajungă în staţie, trenul a început să se dezmembreze…, da exact, au început să cadă “chestii” în capurile oamenilor, scoţând la iveală lemnul de sub tabla prinsă cu clei de oase, şi nu glumesc, chiar aşa era, tablă prinsă cu lipici de şipci de lemn, ţinută alternativ de un elastic de port-jartier.Sper să se observe în imaginea de la început, deşi e făcută cu telefonul. Deci MUE CFR, acum să ne întoarcem pe la vieţile noastre….