Am greşit în scurta-mi viaţă pentru că am crezut în dreptate, fără să-mi dau seama că, de multe ori, nu era drept ceea ce faceam eu însumi. Oricum, nu cred că există dreptate absolută, aşa cum nu există nici adevăr absolut. Practic, de fiecare dată când am crezut că ceva „nu e drept”, că mi se întâmplă ceva ce nu ar trebui să mi se întâmple, nu am reflectat la dimensiunea utopică a cuvântului, cel puţin în vremea noastră. Totuşi, îmi dau seama că de multe ori am făcut lucruri fără să ţin seamă de efectele ce se pot propaga asupra unor fiinţe nevinovate, cel puţin în cazul respectiv. Totul se reduce, poate, la diferenţa dintre a face un rău voit şi a face unul accidental. Răul voit poate fi o „meserie”, autorul acestuia îl proliferează ca un scop suprem, devine un mod de a împlini o existenţă. Cel ce face rău din greşeală dă dovadă de prostie, neputând fi acuzat de răutate, oricine nu îşi face din aceasta un mod de viaţă are datoria morală de a nu o îmbrăţişa dacă e vorba doar de anumite momente. De asemenea, răzbunarea dă dovadă de spirit de imitaţie şi josnicie, atât timp cât reprezintă un răspuns la o situaţie, fie ea defavorabilă şi indezirabilă. Concluzia mea nu este aceea de face cu toţii rău, pentru că acest lucru nu este posibil pentru toţi şi toate (şi Lucifer a fost până la urmă un „ales”) , ci să nu mai pornim desfăşurarea acţiunilor de la premisa binelui în orice situaţie, să nu ne gândim că ar trebui să facem lucrurile potrivite unei anumite situaţii, ci mai degrabă să facem doar ceea ce simţim pe moment, fără a ne gândi la consecinţe, deoarece clipa de faţă e singura ce contează.
p.s.: finalul acestui post este o aberaţie de-a dreptul funebră. „carpe diem” este o expresie cu care ar trebui să ne chemăm câinii prin curte. Omul are o conştiinţă. Din păcate mulţi şi-o înnabuşă, până în momentul în care vor fi sugrumaţi de ea. Sau, depinde….
A trecut aproximativ un an de la primul meu post. Un an foarte prost, dacă aş putea spune…
IMAGO MUNDI 