„Singura mea satisfacţie reală sunt dezamăgirile mele, asta înseamnă că am avut iluzii foarte mari” (Octavian Paler)
Nu am nici simţul îndoielii lui Paler, nici nihilismul lui Nietzche, nici pesimismul lui Cioran. Şi totuşi îmi supun existenţa unor ratări ce merg dincolo de adâncimea acestor credinţe. Iluziile mele, aposteriori dezamăgirilor, au înălţimea şi inocenţa unor culmi pe care nu mă încumet nici măcar să le privesc, din acest motiv sunt superioare oricărei dorinţe sau crez.
Arhive pe etichete: paler
Verrà la morte e avrà i tuoi occhi…
„Să revenim însă. Acum când am ajuns la totala decădere morală, la ce gândesc? Gândesc că ar fi foarte frumos ca această decădere să fie şi fizică, să am, de exemplu, pantofii rupţi.
Numai aşa se explică viaţa de sinucigaş pe care o duc acum. Şi ştiu că sunt condamnat pe vecie să mă gândesc la sinucidere când am în faţă o încurcătură sau o durere. Şi tocmai asta mă îngrozeşte: principiul meu este sinuciderea, niciodată săvârşită, pe care nu o voi săvârşi niciodată, dar care-mi mângâie sensibilitatea”
(Cesare Pavese – „Meseria de a trăi”)
„Am reconstituit in „Scrisori imaginare“ ultima zi traita de Pavese. S-a dus intai la redactia unui ziar. Acolo a intrebat ce fotografii ale lui existau in arhiva. Bineinteles, fara sa sufle un cuvant despre motivul care il indemnase sa aiba acea curiozitate. S-a uitat indelung la fotografiile ce i-au fost aratate si, intr-un tarziu, s-a hotarat: „Asta-mi convine“. Dupa care s-a ridicat si a plecat. La hotel, a cerut o camera si i-a spus portarului ca n-ar vrea sa fie deranjat. Din camera a dat mai multe telefoane. Toate, unei femei misterioase despre care nu s-a aflat nimic altceva decat ca l-a cam repezit pe Pavese. Pe langa defectul ca era cam urat, acesta nu se dovedise, se pare, nici prea viril, ceea ce explica, poate, tonul pe care i-a vorbit necunoscuta, remarcat de telefonista hotelului. M-au impresionat, mai ales, doua amanunte din acea sinucidere care nu seamana deloc cu a lui Narcis, desi amandoua vorbesc despre fragilitatea sufletului omenesc. Inainte de a goli plicurile cu somnifere, Pavese a scris pe prima pagina a unui volum al sau adus cu sine: „Ii iert pe toti si cer tuturor iertare“. Apoi si-a scos pantofii, ca sa nu murdareasca, intinzandu-se pe pat, cearceaful.”
(Octavian Paler)
La 42 ani, după o supradoză de barbiturice, se stinge din viaţă, într-o cameră a hotelului Roma din Torino, probabil cel mai semnificativ om de cultură al civilizaţiei italiene a secolului 20. E tragic dar de înţeles cum o problemă lumească, cum e iubirea, poate stinge un suflet universal. Greşeala lui Pavese e că nu a vrut să creadă în inevitabil…deşi sunt sigur că spiritul său simţea sfârşitul dincolo de materialitatea opiniilor sale
"Memoria îşi aminteşte chiar şi de uitare"
Nu aveam nici intenţia, nici timpul şi sincer nici cheful să scriu vreun „post” astă-seară, dar nu puteam rămîne indiferent la ştirea conform căreia Octavian Paler a murit. Decesul scriitorului român (acesta fiind doar unul din „funcţile” sale) a survenit în jurul orei 19, în propria casă, în urma a ceea ce pare să fi fost un atac de cord. Nu voi da acum copy-paste la vreo biografie a Domnului Paler, pentru că acestea se găsesc la tot drumul. Deşi o persoană controversată, Octavian Paler reuşea la vârsta de 81 de ani să aibă o luciditate ce mă făcea să mă întreb de fiecare dată dacă ştiu ceva, sau dacă am ştiut vreodată ceva. Deşi un personaj controversat( a recunoscut chiar, pare-mi-se, că a dat note informative la securitate), Domnul Paler mă fascina de fiecare dată când îl vedeam pe micul ecran. Nu a avut şi nu are o popularitate excesivă, probabil din cauza faptului că era atât de franc şi obiectiv încât nu putea să încălzească pe toată lumea. Nu se ferea să aibă păreri contrare cu părerea colectivă şi asta îl făcea special. Am avut o atracţie mai mult sau mai puţin admirativă pentru dânsul pentru că pur şi simplu mă făcea să mă simt deştept.E adevărat, deşi nu m-am gândit până acum la acest aspect, clipele în care îl ascultam erau parcă umplute de un sentiment de mândrie, amestecată cu sete de cunoaştere, o cunoaştere interioară, dincolo de gândurile lumeşti. Paler mă făcea să mă întreb…Deşi nu am citit decât fragmente din opera sa, sper ca în curând, cărţile sale să aibă un loc pe mica mea etajeră de lângă patul de cămin. Un singur amănunt mai doresc să prezint despre personalitatea Octavian Paler, a urmat 3 facultăţi în paralel, timp în care locuia la marginea Ferentarului,într-o cameră de chirpici, fără sobă, fără podea, fără apă, fără curent. După cum spunea el însuşi, Octavian Paler nu a murit, doar s-a mutat pe o stea. Odihnească-se-n pace!
Câteva citate din opera sa:
„Dumnezeu a creat omul, însă l-a lăsat pe diavol să-l finiseze, iar diavolul n-are măsură.”
„O viaţă mediocră poate fi justificată. Mai ales într-o lume mediocră. Dar mediocritatea iluziilor nu are nici o scuză. Nimic nu ne opreşte să visăm fără măsură.”
„Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată.”
„Eu am reuşit să am, azi, numai îndoieli şi să nu mai ridic ochii spre cer decât ca să ştiu când trebuie să iau umbrela.”
IMAGO MUNDI 