Poezia de 15 minute,
S-a scris mai repede,
Și viața trece mai ușor,
Decât timpul.
Eu nu sunt decât liantul,
Între ce este și ce parvine,
O voce dinspre universuri interioare,
Cântând finalul,
Și mai ales drumul spre noi,
Pesimist, cu accente morbide, adulând trecutul,
Nu mă las impresionat de viitor,
E singurul lucru care nu mă poate speria,
Nu mă poate controla,
Nu ma ridiculizează,
Încă.
Individ, simplu, dătător de speranță,
Biruitor de balauri,
Cel ce a fost mereu acolo,
Să învingă demonii interiori,
Mereu prea târziu,
Mereu în zadar,
Cel ce doar cuvântă,
Pentru ceilalți.
Eu,de cei mai mulți
Urâtul.
multam „ca cuvanti” si pentru mine 🙂